Ce este o dovadă de rezervă?

Un Proof of Reserves (PoR) este un audit independent efectuat de o terță parte. Scopul unui PoR este de a verifica dacă un custode deține efectiv activele pe care pretinde că le păstrează în numele clienților săi. Acest auditor compilează toate informațiile privind soldul clienților într-un Arborele Merkle, care este o structură de date care respectă dreptul la confidențialitate al clienților și care conține o imagine instantanee a tuturor soldurilor clienților care au fost anonimizate.

Auditorul obține apoi o rădăcină Merkle, care este o formă de amprentă criptografică ce oferă un identificator unic pentru combinația acestor solduri în momentul în care a fost produsă fotografia.

Auditorul va aduna apoi semnăturile digitale generate de bursa de criptomonede. Aceste semnături sunt folosite pentru a demonstra proprietatea asupra adreselor din lanț care au solduri care pot fi observate public. În ultima etapă, auditorul face o comparație și verifică dacă aceste solduri sunt mai mari sau egale cu soldurile clienților care sunt reflectate în arborele Merkle. Acest lucru confirmă faptul că activele clienților sunt stocate pe o bază care utilizează întreaga rezervă.

Prin compararea unor fragmente specifice de date cu rădăcina Merkle, fiecare client are posibilitatea de a verifica în mod independent dacă suma sa a fost luată în considerare în timpul auditului Proof of Reserves. Orice modificare făcută la datele rămase, oricât de mică ar fi, va avea un efect asupra rădăcinii, ceea ce va face evidentă orice manipulare.

De ce este Proof of Reserves atât de important?

Băncile sunt reglementate și obligate de autoritățile guvernamentale să raporteze în rapoartele lor anuale valoarea activelor pe care le dețin, astfel încât fondurile clienților să nu fie puse în pericol. Cu toate acestea, deoarece bursele de criptomonede și depozitarii nu sunt reglementate de guvern, cum pot avea încredere utilizatorii în serviciile lor?

În prezent, marea majoritate a burselor centralizate și a altor platforme de criptomonede CeFi, cum ar fi creditorii și depozitarii, stochează informațiile despre activele lor în baze de date confidențiale și proprietare. Prin urmare, acestea pot susține că banii aparținând utilizatorilor lor sunt în siguranță la ele, dar este imposibil de verificat aceste declarații.

Clienții nu trebuie doar să îi creadă pe cuvânt atunci când folosesc o dovadă de rezervă, deoarece au o confirmare de netăgăduit a promisiunii. Acest lucru se întoarce la principiul fundamental al criptografiei, care este "Nu te încrede, verifică".

Utilizarea dovezii de rezervă ajută la garantarea faptului că custozii de criptomonede, bursele și creditorii nu participă la tranzacții financiare în secret, ceea ce ar putea pune în pericol fondurile clienților lor.

Dovada rezervei asigură că un creditor de criptomonede nu împrumută mai mulți bani decât garanția pe care o are, ceea ce permite creditorilor săi să fie rambursați în totalitate în cazul în care are loc ceva neașteptat.

Proof-of-reserve asigură că un custode de token-uri înfășurate, cum ar fi WBTC (înfășurat Bitcoin), are cu adevărat bitcoini în rezervă. În mod similar, se asigură că stablecoin emitenții, cum ar fi Circle, dispun cu adevărat de USD pentru a garanta toate USDC pe care le emite.

Cum funcționează un arbore Merkle Tree Proof-of-Reserve?

"Arborele Merkle", cunoscut uneori sub numele de "arbore hash", este componenta care asigură succesul protocolului Proof of Reserve. Verificarea activelor păstrate în rezervă poate fi efectuată printr-o abordare securizată criptografic și inviolabilă prin utilizarea unui arbore Merkle (a se vedea secțiunea de mai jos pentru o explicație mai detaliată a modului de funcționare).

Deoarece este o structură de date care se bazează pe un hash, este extrem de sensibilă chiar și la cele mai mici modificări și, prin urmare, poate fi utilizată pentru a proteja împotriva fraudei și manipulării datelor.

O terță parte neafiliată este responsabilă pentru realizarea Proof of Reserve (PoR) a arborelui Merkle, după cum s-a indicat anterior. Operațiunea se desfășoară după cum urmează:

1. Auditorul independent începe prin a compila toate soldurile utilizatorilor care sunt păstrate pe o bursă de criptomonede într-un arbore Merkle, după ce face o fotografie a tuturor soldurilor utilizatorilor.

2. O funcție criptografică hash este utilizată pentru această enormă colectare de date. O funcție hash criptografică este un algoritm informatic care bruiază datele și le prezintă sub forma unui singur șir de 64 de caractere, cum ar fi următorul: 3537fkhjtyti67182njkaurghcryrgsjakektio9101sjrrlgekb1644afffnd25.

3. Auditorul va colecta semnăturile digitale de la bursă care dezvăluie soldurile totale pe care le are și apoi va verifica dacă acestea corespund soldurilor înregistrate în arborele Merkle pentru utilizatori. Expresia "dovadă de rezervă" provine din faptul că aceasta demonstrează că toate activele utilizatorilor sunt stocate în rezerva bursei și, în consecință, că toți banii de tranzacționare ai utilizatorilor sunt, de asemenea, stocați acolo.

4. Ulterior, utilizatorul poate verifica dacă activele sale au fost contabilizate în auditul Proof of Reserves, utilizând un ID unic de înregistrare și comparându-l cu rădăcina Merkle.

5. Dacă ar exista vreo modificare a soldului său de active, oricât de mică ar fi, sau dacă ar fi un sold fals, aceasta ar duce la o modificare care ar urca în cascadă în arbore până la rădăcina Merkle și ar schimba complet valoarea.

6. Ulterior, utilizatorul poate verifica dacă activele sale au fost contabilizate în auditul Proof of Reserves folosind un

Arborele Merkle este singura valoare care stabilește integritatea tuturor tranzacțiilor, făcând evidentă chiar și cea mai mică modificare. Ca atare, arborele Merkle este o valoare care dovedește integritatea tuturor tranzacțiilor.

Limitări ale dovezii de rezervă

Scopul este de a demonstra publicului larg și, mai ales, persoanelor care au făcut depozite la dumneavoastră, că suma de criptomonedă păstrată în depozit corespunde soldurilor utilizatorilor. Desigur, când puneți acest lucru în realitate, veți descoperi că nu este chiar atât de ușor. Nu este dificil să demonstrați că sunteți responsabil de anumiți bani în lanț; cu toate acestea, dacă aveți nevoie de aceste fonduri pe termen scurt, le puteți împrumuta oricând. Din acest motiv, atestatele punctuale nu au o greutate foarte mare. În plus, bursele riscă să aibă datorii ascunse sau să aibă debitori care să pretindă prioritate față de deponenți, în special dacă nu separă în mod legal activele clienților pe platforma pe care operează.

În procesul de audit și de verificare a fondurilor, existența unei dovezi de rezervă asigură o anumită transparență. Cu toate acestea, există câteva aspecte care ar putea fi îmbunătățite rezerva asigură transparența. Cu toate acestea, există câteva aspecte care ar putea fi îmbunătățite. Chiar dacă dovada de rezervă este capabilă să demonstreze controlul asupra datelor de pe lanț, precum și asupra numerarului care este păstrat, nu este capabilă să verifice dacă o persoană este singurul proprietar al unei chei private.

Există, de asemenea, posibilitatea ca auditorul și entitatea auditată să colaboreze pentru a comite o fraudă. Pe de altă parte, obligația de a menține transparența revine în egală măsură ambelor părți. Discrepanțele pot fi reprezentate, de asemenea, de pierderea cheilor și de furtul de numerar. De asemenea, metoda Proof of Reserves nu este în măsură să determine dacă o bursă a împrumutat fonduri pentru a trece un audit. Acest lucru poate reflecta neconcordanțe care au apărut în timpul procesului de verificare. Pentru a descrie cu exactitate imaginea completă, metoda Proof of Reserves ar trebui, de preferință, să fie combinată cu o anumită formă de dovadă a pasivelor.

Proof of Reserves + Dovada răspunderii = Dovada solvabilității

Ce este dovada de pasivitate?

În comparație cu un Proof of Reserves, o dovadă a pasivității este un concept mult mai complicat. Cu toate acestea, combinația acestor două dovezi poate oferi ceea ce se numește o dovadă de solvabilitate, cel puțin în ceea ce privește un anumit token.

Pe aceeași linie ca și în cazul Proof of Reserves, o bursă poate alege să publice o listă a tuturor pasivelor care există la un anumit moment dat. Teoretic, această listă poate include, în teorie, soldul contului, precum și numele fiecărui creditor (pentru o explicație suplimentară a motivelor pentru care acest lucru nu este practicabil din cauza problemelor de confidențialitate, a se vedea mai jos). Cu toate acestea, o bursă ar putea cu ușurință să excludă unele obligații din listă, dând impresia că firma este solvabilă, în ciuda faptului că se află cu adevărat într-o situație de insolvabilitate.

Există sugestia ca fiecare creditor în parte să consulte lista publică de obligații și să verifice dacă este inclus în aceasta, ca mijloc de atenuare a efectelor acestei probleme. Există posibilitatea ca publicul să considere tranzacția ca fiind frauduloasă în cazul în care chiar și un singur creditor afirmă că nu este inclus pe listă. Faptul că unii dintre creditori nu verifică lista este, desigur, un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, este probabil ca această abordare să fie destul de rezistentă, ceea ce înseamnă că consumatorii pot avea o certitudine mult mai mare în ceea ce privește solvabilitatea bursei, în comparație cu platformele care nu întreprind deloc această procedură. Acest lucru este în contrast cu platformele care nu efectuează deloc acest proces.

Metodele descrise mai sus sunt, în mod evident, extrem de dăunătoare pentru dreptul la viață privată al utilizatorilor, având în vedere că publicul larg ar fi la curent cu numele fiecărui utilizator și cu istoricul soldului contului său. Înainte ca acest studiu să fie publicat, existau două abordări care, atunci când sunt utilizate împreună, pot crește semnificativ capacitatea utilizatorului de a-și păstra confidențialitatea. În jurul anului 2014, Greg Maxwell a fost prima persoană care a formulat ambele aceste concepte.

1. Obstrucționarea relației dintre soldurile publicate și identitățile utilizatorilor - Numele contului utilizatorului poate fi omis din listă; în locul acestuia, lista poate conține un hash al numelui utilizatorului sau al adresei de e-mail conjugat cu un nonce aleatoriu care este emis pentru fiecare utilizator. Un utilizator individual ar avea posibilitatea de a garanta că figurează pe listă fără ca numele său să fie dezvăluit publicului larg în acest mod.

2. Publicarea parțială a soldurilor utilizatorilor - Lista completă a pasivelor nu este făcută publică; mai degrabă, pasivele sunt prezentate sub formă de frunze aranjate într-o structură de arbore Merkle. Pasivele totale ale bursei sunt afișate în vârful arborelui Merkle, iar hash-ul din vârful arborelui Merkle este făcut public. După aceea, utilizatorului i se prezintă minimul necesar de informații pentru a ajunge de la soldul contului utilizatorului la începutul arborelui Merkle. Ca urmare, fiecare utilizator poate avea un grad ridicat de încredere că soldul său este inclus în total, dobândind în același timp foarte puține informații despre ceilalți utilizatori din sistem.