Ce sunt contractele perpetue (PERPS)?

Contractele perpetue, cunoscute și sub numele de swapuri perpetue sau pur și simplu "perps", sunt un tip de contract derivat care permite traderilor să speculeze pe prețul unui anumit activ fără a fi nevoiți să dețină fizic activul suport. Contractele perpetue sunt un tip de instrument financiar care sunt utilizate pentru a acoperi riscul sau pentru a specula cu privire la mișcarea prețului unui activ.

În contextul criptomonedelor, contractele perpetue sunt contracte futures care nu au o dată de expirare. Acest lucru înseamnă că pot fi deținute pe termen nelimitat de către un trader, atâta timp cât acesta dispune de marja necesară pentru a acoperi eventualele pierderi. Contractele perpetue sunt de obicei decontate în criptomonede, ceea ce înseamnă că pot fi tranzacționate pe bursele de criptomonede.

Cum funcționează contractele perpetue?

Pentru a înțelege cum funcționează contractele perpetue, este util să înțelegem mai întâi elementele de bază ale contractelor futures. Un contract futures este un acord între două părți de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ la un preț specificat la o anumită dată în viitor. Contractele futures sunt utilizate în mod obișnuit de comercianți pentru a specula pe marginea mișcării prețului unui activ sau pentru a se proteja împotriva unor potențiale fluctuații de preț.

Contractele perpetue sunt similare cu contractele futures tradiționale, dar diferă în câteva aspecte esențiale. În primul rând, contractele futures tradiționale au o anumită dată de expirare, moment în care contractul trebuie să fie decontat. Acest lucru înseamnă că traderii trebuie fie să preia livrarea activului suport, fie să își lichideze poziția înainte de data de expirare. Contractele perpetue, pe de altă parte, nu au o dată de expirare, astfel încât comercianții își pot păstra pozițiile pe termen nelimitat.

Pentru a încheia un contract perpetuu, un trader trebuie să depună mai întâi o anumită sumă de marjă, care este în esență un depozit de bună credință care este folosit pentru a acoperi orice pierderi potențiale. Valoarea marjei necesare va depinde de mărimea tranzacției și de nivelul efectului de levier utilizat.

Odată ce traderul și-a depus marja, acesta poate încheia un contract perpetuu, fie cumpărând (long), fie vânzând (short) activul suport. De exemplu, în cazul în care un trader consideră că prețul de Bitcoin va crește, aceștia ar putea încheia un contract perpetuu prin cumpărarea Bitcoin. În cazul în care prețul Bitcoin crește într-adevăr, comerciantul va obține un profit. În cazul în care prețul Bitcoin scade, comerciantul va înregistra o pierdere.

O altă diferență esențială între contractele perpetue și contractele futures tradiționale este modul în care sunt decontate. Contractele futures tradiționale sunt decontate prin livrarea activului suport, în timp ce contractele perpetue sunt decontate de obicei în criptomonedă. Acest lucru înseamnă că traderii nu trebuie să-și facă griji cu privire la aspectele logistice legate de preluarea fizică a activului suport.

Contractele perpetue sunt adesea folosite ca o modalitate de a specula pe prețul unui anumit activ, cum ar fi Bitcoin sau Bitcoin. Ethereum. De asemenea, acestea pot fi utilizate pentru a se proteja împotriva fluctuațiilor de preț ale activului suport. De exemplu, dacă un trader deține o poziție mare pe Bitcoin și este îngrijorat de potențialul de scădere a prețului, ar putea folosi un contract perpetuu pentru a se proteja împotriva pierderilor potențiale.

Contractele perpetue sunt, de asemenea, populare în rândul traderilor deoarece oferă un efect de levier ridicat, ceea ce înseamnă că aceștia pot obține profituri (sau pierderi) mai mari cu o investiție inițială mai mică. Cu toate acestea, utilizarea unui efect de levier ridicat poate crește, de asemenea, riscul de pierderi, astfel încât comercianții ar trebui să fie atenți atunci când utilizează aceste tipuri de contracte.

Un dezavantaj potențial al contractelor perpetue este riscul de neplată a contrapărții. Deoarece aceste contracte nu sunt susținute de o casă centrală de compensare, există riscul ca una dintre părțile implicate în contract să nu-și îndeplinească obligațiile. Acest lucru poate duce la pierderi pentru cealaltă parte, în special dacă partea care nu și-a îndeplinit obligațiile are o poziție mare. 

Care este diferența dintre "spot" și "futures"?

În lumea criptomonedelor, termenii "spot" și "futures" se referă la diferite modalități de cumpărare și vânzare a activelor digitale. Înțelegerea diferențelor dintre aceste două tipuri de tranzacții poate fi utilă pentru comercianții care doresc să intre pe piața criptomonedelor.

Tranzacțiile la vedere, cunoscute și sub numele de "tranzacții la vedere", reprezintă cel mai frecvent tip de tranzacționare a criptomonedelor. În cadrul unei tranzacții la vedere, un cumpărător și un vânzător convin să schimbe o anumită cantitate de criptomonedă la prețul curent al pieței. Tranzacția se decontează, de obicei, în câteva ore sau, în unele cazuri, în câteva zile.

Una dintre caracteristicile cheie ale tranzacțiilor la vedere este că implică livrarea imediată a activului suport. Aceasta înseamnă că, odată ce o tranzacție la vedere este finalizată, cumpărătorul preia proprietatea criptomonedei, iar vânzătorul renunță la proprietate.

Tranzacțiile la vedere sunt populare în rândul traderilor, deoarece oferă o modalitate simplă și directă de a cumpăra și vinde criptomonede. De asemenea, acestea prezintă un risc relativ scăzut, deoarece tranzacția este decontată relativ repede, iar prețul criptomonedei este determinat în momentul tranzacției.

Contractele futures, pe de altă parte, sunt un tip de contract derivat care permite traderilor să speculeze asupra prețului viitor al unui activ. Într-un contract futures, un cumpărător și un vânzător convin să schimbe o anumită cantitate de activ suport la un preț specificat la o anumită dată în viitor.

Contractele futures sunt utilizate de către comercianți pentru a specula pe marginea evoluției prețului unui activ sau pentru a se proteja împotriva unor potențiale fluctuații de preț. De exemplu, un trader care este îngrijorat de potențialul declin al prețului Bitcoin ar putea încheia un contract futures pentru a vinde Bitcoin la un anumit preț la o anumită dată în viitor.

Una dintre diferențele cheie dintre tranzacțiile spot și contractele futures este data decontării. În cazul unei tranzacții la vedere, tranzacția este de obicei decontată în câteva ore sau zile, în timp ce în cazul unui contract futures, tranzacția este decontată la o anumită dată în viitor. Acest lucru înseamnă că traderii care încheie un contract futures își asumă riscul fluctuațiilor de preț între momentul încheierii contractului și data decontării.

O altă diferență între tranzacțiile la vedere și contractele futures este nivelul efectului de levier care este disponibil. Contractele futures oferă adesea un efect de levier mai mare decât tranzacțiile spot, ceea ce înseamnă că traderii pot obține profituri (sau pierderi) mai mari cu o investiție inițială mai mică. Cu toate acestea, utilizarea unui efect de levier ridicat poate crește, de asemenea, riscul de pierderi, astfel încât comercianții ar trebui să fie atenți atunci când utilizează aceste tipuri de contracte.

Exemple de utilizare a "Contractelor perpetue" în lumea criptomonedelor

Exemplul 1: Specularea prețului Bitcoin

Să presupunem că un trader crede că prețul Bitcoin va crește în viitorul apropiat. Acesta ar putea decide să încheie un contract perpetuu prin cumpărarea (cumpărare) unei anumite cantități de Bitcoin. În cazul în care prețul Bitcoin crește într-adevăr, traderul va obține un profit. De exemplu, dacă traderul cumpără 1 1 Bitcoin la un preț de $50.000 și prețul crește la $60.000, acesta va obține un profit de $10.000.

Pe de altă parte, dacă prețul Bitcoin scade în loc să crească, traderul va suferi o pierdere. De exemplu, dacă traderul cumpără 1 1 Bitcoin la prețul de $50,000 și prețul scade la $40,000, va suferi o pierdere de $10,000.

Exemplul 2: Acoperirea împotriva fluctuațiilor de preț la Ethereum

Să presupunem că un trader deține o poziție mare pe Ethereum și este îngrijorat de potențialul de scădere a prețului. Acesta ar putea decide să încheie un contract perpetuu prin vânzarea (în lipsă) a unei anumite cantități de Ethereum. În cazul în care prețul Ethereum scade într-adevăr, traderul va obține un profit din poziția scurtă, care va compensa eventualele pierderi din poziția lungă.

De exemplu, dacă traderul deține 1.000 Ethereum în valoare de $500.000 și prețul scade la $400.000, acesta va suferi o pierdere de $100.000 pe poziția sa lungă. Cu toate acestea, dacă au vândut, de asemenea, 1 000 Ethereum printr-un contract perpetuu la un preț de $500,000, vor obține un profit de $100,000 pe poziția lor scurtă, care va compensa pierderile suferite pe poziția lor lungă.

În acest fel, traderul a folosit un contract perpetuu pentru a se proteja împotriva unor potențiale scăderi ale prețului la Ethereum.

Exemplul 3: Utilizarea efectului de levier pentru a maximiza profiturile

Să presupunem că un trader crede că prețul Bitcoin va crește semnificativ în viitorul apropiat și dorește să își maximizeze profiturile. Acesta ar putea decide să încheie un contract perpetuu cu un nivel ridicat de efect de levier, ceea ce îi va permite să controleze o poziție mai mare cu o investiție inițială mai mică.

De exemplu, să presupunem că traderul are $10.000 de investit și dorește să cumpere cât mai mult Bitcoin posibil. Acesta ar putea decide să încheie un contract perpetuu cu un efect de levier de 10x, ceea ce îi va permite să controleze o poziție în valoare de $100.000 cu investiția de $10.000. Dacă prețul Bitcoin crește semnificativ, traderul va putea obține un profit mare din investiția sa.

Cu toate acestea, este important de reținut că utilizarea unui efect de levier ridicat poate crește, de asemenea, riscul de pierderi. Dacă prețul Bitcoin scade în loc să crească, traderul va suferi o pierdere proporțional mai mare decât investiția sa inițială. Din acest motiv, comercianții ar trebui să fie atenți atunci când folosesc efectul de levier și ar trebui să îl folosească doar dacă se simt confortabil cu riscurile potențiale.

Avantajele utilizării contractelor perpetue în criptomonede:

• Capacitatea de a specula pe marginea prețului unui activ fără a fi nevoit să îl dețină fizic: Contractele perpetue permit traderilor să speculeze pe marginea prețului unui activ fără a fi nevoiți să achiziționeze activul de bază. Acest lucru poate fi util pentru comercianții care doresc să ia o poziție pe prețul unui activ fără a suporta cheltuielile sau complicațiile legate de deținerea efectivă a acestuia.
• Capacitatea de a se proteja împotriva fluctuațiilor de preț: Contractele perpetue pot fi utilizate ca o modalitate de acoperire împotriva fluctuațiilor potențiale ale prețului unui activ suport. De exemplu, un trader care deține o poziție mare pe Bitcoin și este îngrijorat de potențialul de scădere a prețului ar putea încheia un contract perpetuu pentru a vinde Bitcoin ca modalitate de protecție împotriva pierderilor potențiale.
• Pârghie ridicată: Contractele perpetue oferă adesea un efect de levier ridicat, ceea ce înseamnă că traderii pot obține profituri (sau pierderi) mai mari cu o investiție inițială mai mică. Acest lucru poate fi util pentru traderii care doresc să își maximizeze profiturile, dar nu au un capital mare de investit.
• Ușor de utilizat: Contractele perpetue pot fi tranzacționate pe bursele de criptomonede, ceea ce le face ușor de accesat de către comercianți.

Dezavantajele utilizării contractelor perpetue în criptomonede:

• Riscul de neplată a contrapărții: Deoarece contractele perpetue nu sunt susținute de o casă centrală de compensare, există riscul ca una dintre părțile implicate în contract să nu-și îndeplinească obligațiile. Acest lucru poate duce la pierderi pentru cealaltă parte, în special dacă partea care nu și-a îndeplinit obligațiile are o poziție mare.
• Riscul de lichidare: În cazul în care poziția unui trader devine prea mare sau dacă piața se mișcă în defavoarea sa, acesta poate fi obligat să depună o marjă suplimentară pentru a-și acoperi pierderile. În cazul în care nu reușesc să facă acest lucru, poziția lor poate fi lichidată, ceea ce înseamnă că va fi închisă și vor suferi pierderi.
• Complexitate: Contractele perpetue pot fi instrumente financiare complexe, iar comercianții pot avea nevoie de o înțelegere solidă a instrumentelor derivate și a gestionării riscurilor pentru a le utiliza în mod eficient.
• Potențialul de pierderi mari: Utilizarea unui efect de levier ridicat poate crește potențialul de pierderi mari, în special dacă piața se mișcă împotriva poziției unui trader. Acest lucru înseamnă că traderii trebuie să fie atenți atunci când folosesc contracte perpetue și ar trebui să le folosească doar dacă se simt confortabil cu riscurile potențiale.
• Lipsa de reglementare: Contractele perpetue nu sunt reglementate în același mod ca și instrumentele financiare tradiționale, ceea ce înseamnă că există mai puțină supraveghere și protecție pentru comercianți. Acest lucru poate fi o preocupare pentru comercianții care sunt îngrijorați de securitatea investițiilor lor.

Oportunități de arbitraj în cazul utilizării "contractelor perpetue

Oportunitățile de arbitraj se referă la situațiile în care este posibil să cumperi un activ la un preț scăzut pe o piață și să îl vinzi la un preț mai mare pe o altă piață. În contextul contractelor perpetue în criptomonede, oportunitățile de arbitraj pot apărea atunci când prețul unui anumit activ diferă între diferite burse sau platforme.

De exemplu, să presupunem că prețul Bitcoin este de $10.000 la bursa A și de $10.500 la bursa B. Un comerciant care este conștient de această diferență de preț ar putea decide să cumpere Bitcoin la bursa A și să îl vândă la bursa B, obținând astfel un profit de $500. Acesta este un exemplu de arbitraj, deoarece comerciantul profită de diferența de preț dintre cele două burse pentru a obține un profit.

În cazul contractelor perpetue, oportunitățile de arbitraj pot apărea, de asemenea, atunci când prețul unui anumit activ diferă între diferite contracte perpetue la aceeași bursă. De exemplu, să presupunem că prețul Bitcoin este de $10.000 pe un contract perpetuu cu un efect de levier de 10x și de $9.500 pe un contract perpetuu cu un efect de levier de 20x. Un trader care este conștient de această diferență de preț ar putea decide să cumpere Bitcoin pe contractul cu efect de levier de 10x și să îl vândă pe contractul cu efect de levier de 20x, obținând astfel un profit de $500.

Pentru a profita de oportunitățile de arbitraj în contextul contractelor perpetue, comercianții trebuie, de obicei, să aibă acces la mai multe burse sau platforme și să poată transfera rapid fonduri între ele. De asemenea, aceștia ar putea avea nevoie să aibă o înțelegere solidă a condițiilor de piață și să fie capabili să identifice eventualele discrepanțe de preț în timp real.

Este important de reținut că oportunitățile de arbitraj nu sunt întotdeauna ușor de găsit sau de valorificat. În unele cazuri, diferența de preț între diferite burse sau contracte poate fi mică, ceea ce face dificilă obținerea unui profit. În plus, procesul de cumpărare și vânzare de active pe mai multe burse poate fi lung și costisitor, deoarece poate implica comisioane pentru tranzacționare, transfer de fonduri și alte cheltuieli.